- fumãrít
- s. n.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
fumãrít
Look at other dictionaries:
fumărit — FUMĂRÍT s.n. Dare percepută în Ţara Românească şi în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coş de fum al caselor ţărăneşti, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. ărit. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FUMĂRÍT s. (ist.) (înv.)… … Dicționar Român
ajutorinţă — AJUTORÍNŢĂ, ajutorinţe, s.f. (înv.) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din sec. XVIII din Ţara Românească şi din Moldova. – Ajutori + suf. inţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AJUTORÍNŢĂ s. v. ajutor, asistenţă, fumărit,… … Dicționar Român
fum — fumuri, s.n. I.1. Suspensie de particule solide într un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial şi intenţionat, cu ajutorul unor substanţe chimice). ♦ Fig, Înceţoşare, tulbureală, ameţeală… … Dicționar Român
fumăriţă — FUMĂRÍŢĂ, fumăriţe, s.f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar şi cu fructe globuloase (Fumaria officinalis). – Fum + suf. ăriţă. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FUMĂRÍŢĂ s.… … Dicționar Român
